Acasă » Vedete » Cu doar o lună înainte de moartea fiecăruia, Marcel Toader și Răzvan Ciobanu au stat pe același scaun, în biroul aceluiași avocat

Cu doar o lună înainte de moartea fiecăruia, Marcel Toader și Răzvan Ciobanu au stat pe același scaun, în biroul aceluiași avocat

De: Cristian Lisandru 05/08/2019 | 11:31

Share:

Cu doar o lună înainte de moartea fiecăruia, Marcel Toader și Răzvan Ciobanu au stat pe același scaun, în biroul aceluiași avocat

Cu doar o lună înainte să moară, Marcel Toader și Răzvan Ciobanu au stat pe același scaun, în același birou de avocatură

O coincidență de-a dreptul stranie demonstreză, încă o dată, cum destinul poate fi surprinzător până la absurd. Cu doar o lună înainte de a muri, Marcel Toader și Răzvan Ciobanu au mers în același birou de avocatură și au stat… pe același scaun.

Cu o lună înainte de a muri, Marcel Toader a postat o fotografie pe contul de socializare. Fotografia a fost realizată chiar în biroul avocatului său: ”Vine o vreme când oamenii pe care i-am ajutat și i-am împrumutat nu mai țin cont nici de ”prietenie” nici de ”gradul de rudenie” și-atunci îți spui: STOP! Gata, ajunge! Acum trec la fapte și apelez la instanțele de judecată. Știu că nu o să le convină asta, dar nici eu nu mai pot aștepta! ”Cui îi dai pe datorie, nu mai clacă-n prăvălie / Pierzi prietenii și bani și-i mai capeți și dușmani”, scria Marcel Toader acum o lună și câteva zile.

”Încă mai am să-i povestesc lucruri”

Tot cu o lună înainte de a muri într-un teribil accident de mașină, Răzvan Ciobanu a intrat în același birou de avocatură și s-a așezat pe scaunul pe care avea să îl ocupe și Marcel Toader.

”Ieri și astăzi am avut de pus la punct multe lucruri ce țin de partea legală… (…) Nu vreau să devin procesoman, vreau să îmi asum greșelile, așa cum vreau să și le asume și cei care greșesc față de mine. Știe la ce s-a înhămat (n. red. – avocatul său) și, după o săptămână împreună, încă mai am să-i povestesc lucruri. Cred că trebuie să îți cumpăr agende noi, pe a ta ai cam umplut-o cu mine”, a scris Răzvan Ciobanu cu doar o lună înainte să moară.